Aflați în continuare în stare de alertă, măsură care va continua să se prelungească, am hotărât să abordăm în acest material câteva aspecte din Legea nr. 136/2020 privind instituirea unor măsuri în domeniul sănătății publice în situații de risc epidemiologic și biologic, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 634 din 18 iulie 2020 și intrată în vigoare în data de 21 iulie 2020.
Această lege a fost adoptată în urma celebrei Decizii nr. 458 din 25 iunie 2020, pronunțată de către Curtea Constituțională a României și care privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și ale art. 8 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 11/2020 privind stocurile de urgență medicală, precum și unele măsuri aferente instituirii carantinei.
Pe scurt, Curtea Constituțională a constatat caracterul lacunar, imprevizibil, incert și dificil de anticipal al dispoziții legale indicate anterior. Drept urmare, un cețățean obișnuit dacă ar fi citit aceste dispoziții legale nu ar fi înțeles la ce să se aștepte dacă aceste măsuri i s-ar fi aplicat.
Astfel, pe de o parte, art. 25 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 plasează în sarcina ministrului de resort completarea reglementării referitoare la condițiile în care persoanele cu boli transmisibile sunt obligate să declare, să urmeze tratament sau să fie internate, precum și libertatea de a modifica oricând și fără a respecta anumite limite aceste reglementări.
Pe de altă parte, în mod similar și în privința art. 8 alin. (1) din OUG nr. 11/2020, legiuitorul a lăsat în sarcina ministrului sănătății stabilirea tipurilor de carantină, a condițiilor de instituire și de încetare a măsurii, cu excepția condițiilor justificate de intervenția ministrului.
În acest fel, legiuitorul a ignorat necesitatea reglementării unor garanții pentru respectarea drepturilor fundamentale ale persoanelor cărora li s-a aplicat această măsură, drept urmare Curtea stabilește că:
Reglementarea este, prin urmare, lipsită de claritate și previzibilitate, astfel că, în mod rezonabil, o persoană nu poate anticipa modalitatea concretă și gradul de extindere a măsurilor restrictive de drepturi.
Prin urmare, Curtea constată că dispozițiile art. 8 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 11/2020 nu întrunesc condițiile referitoare la calitatea actelor normative ce derivă din prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5).
În consecință, legiuitorul a pornit de la criticile aduse de către Curtea Constituțională prin decizia sa și a încercat să adopte o nouă lege care să acopere o paletă largă de situații epidemiologice care pot apărarea în viitor.
În continuare noi vom puncta principalele aspecte privind cele două categorii de măsuri instituite prin Legea nr. 136/2020, respectiv carantina și izolarea, dar și completări aduse acestor texte legale prin Ordinul nr. 1309/2020 privind modalitatea de aplicare a măsurilor de prevenire și limitare a îmbolnăvirilor cu SARS-COV-2, în vigoare din 22 iulie 2020.
Aspectele privind acțiunile în instanță care pot fi formulate, precum și carantinarea zonală le vom trata într-un material viitor.
Tabel comparativ privind carantinarea și izolarea persoanelor
| Ipoteze | Carantina | Izolarea |
| Ce sunt aceste două măsuri epidemiologice? | măsură de prevenire a răspândirii bolilor infectocontagioase, constând în separarea fizică a persoanelor suspecte de a fi infectate sau purtătoare ale unui agent înalt patogen de alte persoane, în spații special desemnate de către autorități, la domiciliu sau la locația declarată de către persoana carantinată,stabilită prin decizie individuală motivată a direcției de sănătate publică, care va conține mențiuni cu privire la data și emitentul actului, numele și datele de identificare ale persoanei carantinate, durata măsurii și calea de atac prevăzută de lege. | măsură care constă în separarea fizică a persoanelor afectate de o boală infectocontagioasă sau a persoanelor purtătoare ale agentului înalt patogen chiar dacă acestea nu prezintă semne și simptome sugestive, la domiciliu, la locația declarată de persoana izolată, într-o unitate sanitară sau la o locație alternativă atașată unității sanitare, în vederea monitorizării stării de sănătate și aplicării unui tratament, după caz, măsură instituită în scopul vindecării și reducerii gradului de contagiozitate pe baza consimțământului persoanelor sau, în lipsa acestuia, prin decizia individuală motivată a direcției de sănătate publică, care va conține mențiuni cu privire la data și emitentul actului, numele și datele de identificare ale persoanei izolate, durata măsurii și calea de atac prevăzută de lege; |
| Cui se impune măsura? | Măsura se aplică persoanelor suspecte de a fi infectate sau purtătoare ale unui agent înalt patogen care: a) sosesc din zone în care riscul epidemiologic este ridicat, pe baza datelor epidemiologice transmise la nivel național, european și internațional de către organismele competente în domeniu; b) au intrat în contact direct cu cel puțin o persoană confirmată cu o boală infectocontagioasă. | Măsura se aplică: a) persoanelor bolnave cu semne și simptome sugestive specifice definiției de caz, precum și b. persoanelor purtătoare ale agentului înalt patogen, chiar dacă acestea nu prezintă semne și simptome sugestive. |
| Unde se aduce la îndeplinire măsura? | i.la domiciliul persoanei; ii.la o locație declarată de aceasta sau, după caz, iii. într-un spațiu special desemnat de autorități | i.în unități sanitare desemnate de Ministerul Sănătății care asigură asistența medicală a pacienților cu COVID-19 sau în zone tampon ale altor spitale din rețeaua sanitară publică sau privată, până la confirmarea infectării cu virusul SARS-COV-2 prin test RT-PCR. ii.în locații alternative atașate unităților sanitare iii.la domiciliul acestora; iv.la locația declarată de persoanele infectate; Ultimele două ipoteze se aplică pentru pacienții asimptomatici, după evaluarea clinică și paraclinică, pentru o perioadă de 14 zile de la data diagnosticului. |
| Când se ajunge la internarea în spațiile special desemnate de autorități? | a) în situația în care persoanele pentru care se instituie măsura de carantină declară pe propria răspundere că nu își pot asigura condițiile de separare fizică la domiciliu sau la locația declarată de acestea (Legea ); b) în situația nerespectării măsurii de carantină la domiciliu sau la locația declarată, pe durata acesteia, deși a consimțit-o anterior la data instituirii. c) în cazul în care persoana refuză măsura de carantină la domiciliu sau la locația declarată de către aceasta. | a) în ipoteza în care se refuză izolarea sau măsura prelungirii izolării astfel cum a fost recomandată de către medic; în ipoteza nerespectării măsurii de izolare la domiciliu sau la locația declarată; |
| Care este durata de aplicare a măsurii? | Măsura carantinării se instituie pe durata perioadei de incubație specifice bolii infectocontagioase suspicionate. | Măsura izolării se instituie pe durata perioadei de incubație specifice bolii infectocontagioase suspicionate. |
| Când încetează măsura? | Măsura încetează la expirarea termenului specific perioadei de incubație sau anterior, ca urmare a confirmării persoanei ca purtătoare a agentului înalt patogen, cu sau fără semne și simptome sugestive specifice definiției de caz, fiindu-i aplicabile dispozițiile privitoare la măsura izolării din prezenta lege. | Măsura izolării încetează la data confirmării persoanei ca fiind vindecată pe baza examinărilor clinice și paraclinice sau a recomandării medicului care constată că riscul de transmitere a bolii nu mai există. |
| Cine și cum stabilește măsura? | Carantina este stabilită printr-o decizie individuală motivată a direcției de sănătate publică (DSP). Legea spune la art. 3 „măsura de prevenire a răspândirii bolilor infectocontagioase (…) stabilită prin decizie individuală motivată a DSP”, iar la art. 7 alin (1) spune „carantina persoanelor se instituie…”. Însă, dacă citim și dispozițiile următoare din lege și din ordin („carantina se impune”) vorbim în realitate de o obligație legală de a intra în carantină dacă o persoană se încadrează pe una din situații. Textul de la art. 7 din lege vorbește și despre consimțământul dat anterior cu privire la carantinarea la domiciliu, fără a preciza dacă acest consimțământ este dat în fața DSP sau nu. | Izolarea este stabilită: a. pe baza consimțământului persoanelor sau, b. în lipsa acestuia, prin măsura medicului care constată riscul de transmitere a virusului, într-o unitate sanitară / locație alternativă atașată unității sanitare, în scopul efectuării examinărilor clinice, paraclinice și a evaluărilor biologice, până la primirea acestora, dar nu mai mult de 48 de ore. în lipsa consimțământului, prin decizia individuală motivată a direcției de sănătate publică. |
| Ce conține decizia DSP? | · data și emitentul actului, · numele și datele de identificare ale persoanei izolate, · durata măsurii și · calea de atac prevăzută de lege | · data și emitentul actului, · numele și datele de identificare ale persoanei izolate, · durata măsurii și · calea de atac prevăzută de lege |
| Ce se întâmplă în cazul în care refuz aplicarea măsurii? | Dacă se refuză măsura carantinării la domiciliu sau la locația declarată de acestea, precum și atunci când persoanele în cauză încalcă măsura carantinei pe durata acesteia, deși au consimțit-o anterior, medicul sau, după caz, organele de control recomandă, iar reprezentantul direcției de sănătate publică decide carantinarea persoanei în spațiul special desemnat de autorități, dacă aceștia constată riscul de transmitere a unei boli infectocontagioase cu risc iminent de transmitere comunitară. Medicul sau, după caz, organele de control vor informa de îndată direcția de sănătate publică județeană sau a municipiului București, care confirmă sau infirmă, după caz, măsura carantinării persoanei în spațiul special desemnat de autorități, printr-o decizie cu caracter individual. Decizia va conține mențiuni cu privire la data și emitentul actului, numele și datele de identificare ale persoanei carantinate, durata măsurii și calea de atac prevăzută de lege. Decizia se emite în cel mult 8 ore de la informarea făcută de medic sau de organele de control, după caz, și se comunică de îndată persoanei în cauză. În scopul prevenirii răspândirii bolii infectocontagioase, până la comunicarea deciziei DSP prin care se infirmă măsura carantinei recomandate în spațiul special desemnat de autorități sau, după caz, până la comunicarea hotărârii primei instanțe, persoana în cauză nu poate părăsi domiciliul, locația declarată pentru carantină sau, după caz, spațiul special desemnat de autorități, fără încuviințarea medicului sau a reprezentantului direcției de sănătate publică. | Dacă se refuză măsura izolării, medicul informează de îndată, după consemnarea refuzului persoanei, direcția de sănătate publică județeană sau a municipiului București, care, în termen de cel mult două ore, va emite decizia prin care confirmă sau infirmă măsura izolării recomandată de medic, în unitatea sanitară sau într-o locație alternativă atașată acesteia. Decizia are caracter individual și se comunică de îndată persoanei în cauză. Decizia va conține mențiuni cu privire la data și emitentul actului, numele și datele de identificare ale persoanei izolate, durata măsurii și calea de atac prevăzută de lege. În scopul prevenirii răspândirii bolii infectocontagioase, până la comunicarea hotărârii primei instanțe de anulare a actului administrativ contestat, persoana în cauză nu poate părăsi locația unde se află izolată fără încuviințarea medicului sau a reprezentantului direcției de sănătate publică. |
****
Echipa noastră de avocați asigură consultanță, asistență și reprezentare în aspecte privitoare la apărarea și protecția drepturilor omului atât în fața instanțelor naționale, cât și în fața instituțiilor publice.
