Având în vedere Decretul nr. 195/16.03.2020 privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României, prin care s-a instituit starea de urgenţă pe o perioadă de 30 de zile, prelungită prin Decretul nr. 240/14.04.2020, în scopul prevenirii răspândirii virusului şi pentru limitarea efectelor negative ale acestuia, în circumstanţele excepţionale create de focarul SARS-CoV-2, persoanele fizice fiind afectate prin diminuarea veniturilor, statul este obligat să ia măsuri pentru combaterea efectelor negative care influenţează situaţia economică a unor categorii de debitori, întrucât elementele mai sus prezentate vizează interesul general public şi constituie situaţii de urgenţă şi extraordinare.
Așa cum spuneam într-un material anterior disponibil aici, OUG nr. 37/2000 privind acordarea unor facilități pentru creditele acordate de instituții de credit și IFN-uri anumitor categorii de debitori s-a dorit a fi un răspuns al statului în sprijinul debitorilor care întâmpină dificultăți financiare din cauza pandemiei.
De principiu, începând cu data de 30 martie 2020, debitorii pot solicita creditorilor suspendarea obligației de plată a ratelor de credit scadente, pentru o perioadă cuprinsă între 1 și 9 luni, care însă nu poate depăși finalul anului 2020.
Care este scopul reglementării?
Scopul propus, de a asigura realizarea interesului public general, se manifestă printr-o justă așezare a efortului de suportare a efectelor crizei pe umerii persoanelor implicate, ceea ce corespunde unei sarcini nedisproporționate în condițiile excepționale date.
În sprijinul creditorilor sunt luate măsuri de protecție prin considerarea dobânzii aferentă creditelor ipotecare contractate de debitori persoane fizice ca fiind o creanţă distinctă şi independentă, plata dobânzii fiind garantată în procent de 100% de către Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, garanție care se adaugă garanției ipotecare pe care creditorii o au asigurată prin contract.
Se evită astfel intrarea debitorilor în imposibilitate de plată, urmată de executarea ipotecilor, situație în care valorificarea imobilelor în număr foarte mare și în perioada imediat următoare crizei ar provoca o prăbușire a pieței imobiliare și o diminuare a șanselor creditorilor de a-și recupera debitul scontat.
Care sunt categoriile de beneficiari vizați de OUG nr. 37/2020?
Ordonanța definește categoriile de beneficiari ai acesteia ca fiind:
- persoanele fizice;
- o serie de entități fără personalitate juridică, mai exact, persoanele fizice, persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale;
- profesiile liberale şi cele care se exercită în baza unor legi speciale, indiferent de forma de exercitare a profesiei şi
- persoanele juridice din contractele de credit, respectiv leasing, cu excepţia instituţiilor de credit definite potrivit OUG nr. 99/2006.
Care sunt categoriile obligațiilor de plată care fac obiectul amânării la plată?
Categoriile obligațiilor de plată care fac obiectul amânării la plată sunt expres si limitativ enumerate în art. 2 din Ordonanta nr. 37/2020 ca fiind ratele scadente aferente împrumuturilor, reprezentând rate de capital, dobânzi şi comisioane, acordate debitorilor de către creditori până la data intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă.
Cum se suspendă aceste contracte?
Aceste obligații se suspendă la cererea debitorului cu până la 9 luni, dar nu mai mult de 31.12.2020, legiuitorul folosind o formulare imperativă, rezultat al ,,interesului general public” de ,,combaterea efectelor negative care influenţează situaţia economică a unor categorii de debitori”.
Legiuitorul a acordat o facilitate debitorilor, dispozitiile legale fiind unele de favoare față de acestia, debitorii având un drept de opțiune, fie că acesta îmbracă forma opțiunii de a cere sau nu amânarea plăților, fie că privește alegerea termenului pentru care se solicită amânarea (n.n. în intervalul definit de legiuitor de una până la 9 luni, fără depășirea termenului de 31.12.2020).
Urmare a acestui interes general și public, ,,modificarea contractelor de credit potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă se produce prin efectul legii, fără încheierea de acte adiţionale”, asa cum arată art. 5 alin. (3) din Ordonanță.
De altfel, consecvent modului imperativ de reglementare, se stabilește că pentru debitorii persoane fizice pentru care prelungirea maturităţii creditelor depăşeşte limita de vârstă prevăzută prin reglementările creditorilor de acordare a creditelor, creditorii procedează la restructurarea creditelor cu încadrarea în limita de vârstă.
Ce completări aduc Normele de aplicare?
În primul rând, prin art. 5 alin. (1) din Norme e aplicare se introduc Criterii de eligibilitate a debitorilor persoane fizice din contractele de credite ipotecare şi condiţii de aprobare a cererilor de suspendare la plată a ratelor scadente.
Astfel, conform normelor de aplicare, creditorul:
- aprobă solicitarea debitorului;
- analizează solicitarea formulată de debitor;
- verifică încadrarea creditului în condiţiile prevăzute la art. 4 și ale art. 5 din Norme şi
- în termen de maximum 15 zile de la data primirii solicitării, comunică debitorului decizia sa de aprobare/respingere a cererii de suspendare a obligaţiilor de plată a ratelor. Decizie de aprobare conţine numărul de rate pentru care a fost solicitată suspendarea de debitor şi aprobată suspendarea la plată de creditor.
De altfel, observăm în cuprinsul ordonanței faptul că, după ce debitorii transmit creditorilor solicitarea de suspendare a rambursării ratelor, dobânzilor și comisioanelor, actul normativ face două referiri la necesitatea de aprobare a cererii din partea creditorului, în condițiile normelor de aplicare. Astfel:
Ref. 1: Art. 3 alin. (4) din OUG nr. 37/2020: Creditorul analizează solicitarea și o aprobă în condițiile prevăzute în normele de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență.
Ref. 2: Art. 3 alin. (5) din OUG nr. 37/2020: Prelungirea duratei contractuale menționate la art. 2 (n.n. contractele de credit pentru consumatori, contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile, operațiunile de leasing și societățile de leasing) produce efecte de la data comunicării solicitării de suspendare adresate creditorilor pentru solicitările aprobate de creditori.
La ce se referă prevederea „efectul legii” cuprinsă în textul Ordonanței, însă nu și în textul normelor de aplicare?
Conform Normelor, modificarea clauzelor contractuale nu se mai face prin efectul legii, ci se face ca efect al aprobării solicitării beneficiarului si se realizează fără încheierea de acte adiţionale, prin notificarea clauzelor contractuale modificate, inclusiv noul grafic de rambursare a creditului şi graficul de rambursare a dobânzilor eşalonate, transmisă de creditor debitorului în termen de 30 de zile de la primirea solicitării.
De altfel, dispoziția „prin efectul legii” pe care o regăsim în ordonanță dispare din textul normei de aplicare, conform paralelei alăturate (n.n. texte disponibile la data de 04.05.2020):
În normele de aplicare, respectiv în Cap. III „Condiții de acordare a facilității de suspendare la plată a ratelor scadente” aferente creditelor”, atât la art. 4 referitor la „Condiții privind creditele ipotecare, cât și în art. 5 referitor la Criterii de eligibilitate a debitorilor persoane fizice din contractele de credite ipotecare și condiții de aprobare a cererilor de suspendare la plată a ratelor scadente”, există trimiteri constante la textul OUG nr. 37/2020.
Așadar, normele de punere în aplicare respectă cerințele legale prevăzute în Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă conform cărora se precizează în art. 4 alin. (3) faptul că „actele normative date în executarea legilor, ordonanțelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă.”
În opinia noastră, dispoziția „prin efectul legii” instituie o obligație în sarcina creditorilor ca, în situația în care atât creditul, cât și debitorul îndeplinesc toate condițiile legale instituite prin textul ordonanței astfel cum a fost pusă în aplicare prin normele tehnice, să emită o decizie de aprobare a suspendării la plată a ratelor scadente.
În consecință, nu este la latitudinea instituțiilor de credit, din motive financiare, de protejare a investitorilor, acționarilor etc., să respingă cereri venite din partea debitorilor atât timp cât ele îndeplinesc cerințele legale.
Legea le conferă debitorilor acest drept, respectiv să aplice pentru acest beneficiu, iar creditorii nu îl pot cenzura decât dacă solicitarea nu îndeplinește condițiile pe care tot legea le-a instituit. Pentru că unde este lege, nu-i tocmeală nici pentru creditori, nici pentru debitori.
De altfel, contractul de credit este legea părților conform dispozițiilor art. 1270 Cod Civil care dau expresie principiului „pacta sunt servanda”. Suspendarea obligației de plată a ratelor scadente aferente împrumuturilor, reprezentând rate de capital, dobânzi și comisioane, acordate debitorilor de către creditori este o modificare a contractului, o măsură derogatorie care decurge direct din lege și care se exteriorizează prin acțiunile concrete ale părților (dreptul de opțiune al debitorului de a aplica sau nu pentru această facilitate și dreptul limitat, condiționat de lege al creditorului de a admite sau a respinge o astfel de cerere).
De acest „efect al legii” face vorbire și art. 1270 alin. (2) C. civ. potrivit căruia „contractul se modifică sau încetează numai pein acordul părților ori din cauze autorizate de lege”. Tocmai din acest motiv nici nu se încheie acte adiționale la contractele de credit, pentru că urmare a „efectului legii”, al OUG nr. 37/2020, asistăm la excepție de la regula simetriei în privința modificării contractului.
Așadar, o modificare a legii părților se poate produce fie prin voința acestora, fie în limitele legii care acordă acest drept. Tot ceea ce este dincolo de aceste două posibilități deschide o cutie a Pandorei, un abis al abuzurilor, pentru una sau alta dintre părți, prăbușind din temelii încrederea dintre acestea, valoarea esențială a contractului.
Concluzionând, măsurile adoptate prin ordonanță au o importantă componentă de interes public în susține debitorii aflați în dificultate, întrucât cei care pot plăti nu vor avea niciun interes în a-și prelungi în mod nejustificat durata totală a contractului cu consecința menținerii ipotecii ca sarcina asupra imobilului adus în garanție.
Mai mult, nu se întrevede niciun interes în sensul apelării la aceste facilități din rândul persoanelor a căror durată a creditului atinge vârsta maximă permisă de normele bancare, întrucât, dacă acestea au posibilități financiare suficiente de plată, nu ar avea nicio motivație pentru a se supune unor rate majorate după terminarea perioadei de suspendare.
Totodată, măsurile sprijină și piața imobiliară și circuitul civil al vânzărilor imobiliare și generează efecte pozitive pe termen mediu pentru creditori, având în vedere recuperarea în maximum 5 ani a dobânzilor sumelor care sunt în prezent amânate la plată.
Photo cover from Pixabay on Pexels